2017.08.21.  16:07

Activitățile de montare a transmițătoarelor satelitare care au ca scop strângerea de date referitoare la cunoașterea căilor de migrație și a cartierelor de iernare ale dumbrăvencelor au început în cadrul proiectului încă din anul 2016, fiind continuate pe parcursul acestui an.

În zonele țintă din Ungaria și Câmpia de Vest a României, pe durata proiectului vor fi montate câteva zeci de transmițătoare. Acestea vor fi puse pe păsări din diferite regiuni, în așa fel încât să aibă o acoperire bună a distribuției speciei.

Zona geografică în discuție va fi astfel foarte bine reprezentată și vom dispune de un număr îndeajuns de  informații cu privire la rutele de migrație și a cartiererlor de iernare ale acestor populații.

Un ultim control al transmițătorului montat, înaintea eliberării păsării (Foto: Nagy Attila).

Pe când dumbrăveanca este o specie sporadică și cu distribuție localizată în Câmpia de Vest, în zonele extracarpatice, în sudul și Sud-Estul României poate fi considerată a fi comună, pe alocuri chiar abundentă.

La începutul lunii iulie, membrii Grupului Milvus și Agenției pentru Protecția Mediului Satu Mare au organizat o ieșire de teren cu scopul de a monta trei transmițătoare pe exemplare din aceste populații. Ne-am propus să capturăm o pasăre în Dobrogea, una în Bărăgan și una în sudul Munteniei.

În cadrul deplasării am vizitat locurile unde cunoșteam cuibăritul speciei din anii anteriori, toate dintre ele fiind în pereți de lut și maluri abrupte de loess. 

În partea de sud și sud-est a țării, dumbrăvencele cuibăresc cu precădere în galerii aflate în pereți de loess (Foto: Daróczi J. Szilárd).

Contrar habitatelor din Bazinul Carpatic, în Dobrogea dumbrăvencele cuibăresc deseori în vecinătatea stânelor, în canioane și surpături adânci (Foto: Bărbos Lőrinc).

Dumbrăveancă păzind cuibul aflat în galeria peretelui de lut (Foto: Bărbos Lőrinc).

În decursul expediției noastre am identificat un număr de 137 teritorii de dumbrăveancă, fiind găsite și un număr semnificativ de cuiburi ocupate. Marea majoritate a cuiburilor se aflau în găuri lărgite, săpate inițial de către prigorii.

Este de remarcat densitatea mare a păsărilor pe care am întâlnit-o în cel mai sudic punct al țării, la vest de orașul  Zimnicea, în pereți de lut, care se întindeau pe o lungime de 2,5 km. Aici am observat cel puțin 28 de exemplare, am identificat 8 cuiburi cu pui și încă 3 perechi care cărau hrană. Asta înseamnă, că în medie, la fiecare 227 metri se afla o pereche cuibăritoare. Distanța dintre cele mai apropiate două cuiburi era de doar 22 metri. 

Un alt loc cu o densitate mare a fost găsit între localitățile Tulcea și Victoria, unde, pe o distanță de 13 km am identificat 11 cuiburi active, dintre care zece se aflau în pereți abrupți, iar unul în stâlp de beton.

Aici, în Dobrogea de Nord am reușit să prindem și să echipăm cu transmițător satelitar pe Viktor, prima pasăre din afara arcului Carpatic, care a fost botezat după satul învecinat locului capturării, Victoria. 

Viktor la intrarea cuibului (sus) și cu transmițător (Foto: Bărbos Lőrinc). 

Cea de a doua pasăre a fost prinsă în Bărăgan, în județul Ialomița, lângă localitatea Cosâmbești, la 135 km de locația păsării anterioare.

Această pasăre poartă numele unui frumos conac, Bolomey, construit de o echipă de meșteri italieni în anul 1898, care este considerat monument istoric.

Imediat după capturarea dumbrăvencei, a avut loc o furtună de lungă durată, astfel echiparea păsării a avut loc în mașină. 

Bolomey cu transmițător, înaintea eliberării (Foto: Bărbos Lőrinc).

Cel de al treilea exemplar ales pentru a fi echipat cu transmițător provine din „paradisul dumbrăvencelorˮ de lângă Zimnicea. Locul se află la 195 km de teritoriul lui Bolomey și la 331 km de cel al lui Viktor. 

Inițial capturarea unui exemplar de dumbrăveancă părea o treabă ușoară, deoarece cunoșteam multe cuiburi și credeam că din atâtea posibilități vom avea noroc să prindem foarte repede un exemplar. Realitatea a fost însă alta. Deși am ieșit pe teren încă în zori și am încercat capturarea la mai multe cuiburi, am prins prima pasăre abia dupămasa.  

În această perioadă cuibăritul deja este foarte avansat, păsările hrănesc puii foarte rapid, petrecând în galeria cuibului abia 5-8, rareori 10 secunde, după care se și duc repede în căutarea hranei.

Pasărea din perechea aleasă a fost prins până la urmă cu o plasă ornitologică și a primit numele de Kondás (Porcar), de la ferma de suine din apropiere.

Cuibul lui Kondás și pasărea echipată cu transmițător (Foto: Bărbos Lőrinc).

Comportamentul și caractisticile de cuibărit ale dumbrăvencelor din populațiile extracarpatice sunt diferite în mai multe privințe de cele din Câmpia de Vest. Aceste păsări cuibăresc cu precădere în pereți abrupți de loess, favorizând aceste oportunități pentru cuibărit, fenomen pe care nu l-am întâlnit la populațiile din vestul țării. Probabil datorită densității mari, aici multe perechi se stabilesc pentru cuibărit în zone agricole cultivate în mod intensiv, în parcele întinse, locuri, care sunt evitate cu desăvârșire în Câmpia de Vest. Totodată, păsările din regiunile sudice ale arealul din România par să prezinte încredere mai mare față de om, nefiind atât de sperioase, intrând în galerie pentru a-și hrănind puii și când omul este la doar 15-20 metri de cuib.

În curând și mișcările și rutele de migrație ale acestor păsări vor putea fi urmărite pe pagina web  www.satellitetracking.eu. Așteptăm cu mare entuziasm să vedem dacă vor exista diferențe în rutele de migrație și alte caracteristici ale migrației față de păsările echipate în Bazinul Carpatic. 

Daróczi J. Szilárd 

Max 90 Winter Sneakerboot